proscris (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PROSCRÍS, -Ă, proscriși, -se, adj. 1. (Adesea substantivat) Scos de sub apărarea legilor, izgonit din patrie; exilat, surghiunit.
2. (Despre idei, acțiuni etc.) Interzis, oprit. –
V. proscrie.proscris (Dicționar de neologisme, 1986)PROSCRÍS, -Ă adj., s.m. și f. 1. (Cel) care a fost scos de sub scutul legii; condamnat la moarte. ♦ Exilat.
2. (
Despre idei, acțiuni etc.) Interzis, oprit. [Cf. fr.
proscrit, lat.
proscriptus].
proscris (Marele dicționar de neologisme, 2000)PROSCRÍS, -Ă I.
adj., s. m. f. (cel) care a fost scos de sub scutul legii; izgonit, exilat. II. adj. (despre idei, acțiuni etc.) interzis, oprit. (< proscrie)
proscris (Dicționaru limbii românești, 1939)*proscris, -ă adj. și s. Lovit de procripțiune;
averile proscrișilor se confiscaŭ.proscris (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!proscrís (pros-cris/pro-scris) adj. m.,
s. m.,
pl. proscríși; adj. f.,
s. f. proscrísă, pl. proscríseproscris (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)proscris m.
1. cel lovit de proscripțiune;
2. cel exilat.