proschinitar (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)proschinitár, proschinitáre, s.n. (înv.)
1. capelă, mic paraclis.
2. carte de închinăciuni.
3. un fel de pupitru înalt pe care se află o icoană, așezat în centrul bisericii, aproape de altar; iconostas.
4. scăunel pe care se îngenunchează pentru rugăciuni.
5. loc de pelerinaj.
proschinitar (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)proschinitár (proschinitáre), s. n. – Iconostas. –
Var. proschinitariu. Ngr. προσϰυνητάρι (Tiktin).
proschinitar (Dicționaru limbii românești, 1939)proschinitár n., pl.
e (ngr.
proskynitári, loc de pelerinaj, d.
proskynó, ador, salut, mă închin).
Sec. 18-19. Loc de pelerinaj. Un fel de scaun scund pe care îngenunchezĭ la rugăcĭune. Iconostas. Carte de rugăcĭunĭ și de informațiunĭ despre locurile sfinte:
Proschinitar saŭ Închinătoru Sfintelor Locurĭ de Anton Pan (1852).
proschinitar (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)proschinitar n.
1. mic paraclis;
2. carte de închinăciuni:
Proschinitar sau Închinătorul sfintelor locuri de A. Pann (1852). [Gr. mod.].