priponi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PRIPONÍ, priponesc, vb. IV.
Tranz. 1. A lega un animal de (sau cu) un pripon. ♦ A pune piedică la picioarele animalelor (ca să nu poată fugi). ♦ A lega de un pripon o ambarcație.
2. P. gener. A imobiliza, a fixa ceva (prin legare); a lega. – Din
pripon.