priponi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PRIPONÍ, priponesc, vb. IV.
Tranz. 1. A lega un animal de (sau cu) un pripon. ♦ A pune piedică la picioarele animalelor (ca să nu poată fugi). ♦ A lega de un pripon o ambarcație.
2. P. gener. A imobiliza, a fixa ceva (prin legare); a lega. – Din
pripon.priponi (Dicționar de argou al limbii române, 2007)priponi, priponesc
v. t. a aresta, a închide.priponi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)priponí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. priponésc, imperf. 3
sg. priponeá; conj. prez. 3
să priponeáscăpriponì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)priponì v. a lega vitele, calul de pripon:
murgușoru-mi priponesc AL.