priponire(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) PRIPONÍRE,priponiri, s. f. Acțiunea de a priponi. – V. priponi.
priponire(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) priponíre s. f., g.-d. art. priponírii; pl. priponíri