obscenitate - explicat in DEX

obscenitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
OBSCENITÁTE, obscenități, s. f. Ceea ce este obscen; nerușinare, trivialitate, indecență, pornografie; vorbă sau faptă obscenă. – Din fr. obscénité, lat. obscenitas, -atis.

obscenitate (Dicționar de neologisme, 1986)
OBSCENITÁTE s.f. Necuviință, trivialitate, indecență, pornografie; vorbă sau faptă obscenă. [Cf. fr. obscénité, lat. obscenitas].

obscenitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)
OBSCENITÁTE s. f. caracter obscen; vorbă, faptă obscenă. (< fr. obscénité, lat. obscenitas)

obscenitate (Dicționaru limbii românești, 1939)
*obscenitáte f. (lat. obscénitas, -átis). Caracteru lucruluĭ obscen. Vorbă, imagine, acțiune obscenă.

obscenitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
obscenitáte s. f., g.-d. art. obscenitắții; pl. obscenitắți

obscenitate (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
obscenitate f. vorbă sau faptă obscenă.

obscenitate (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
OBSCENITÁTE, obscenități, s. f. Ceea ce este obscen; nerușinare, trivialitate, indecență, pornografie; vorbă sau faptă obscenă. — Din fr. obscénité, lat. obscenitas, -atis.