obroci - explicat in DEX

obroci (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
OBROCÍ, obrocesc, vb. IV. Tranz. (În basme) A face cuiva vrăji; a fermeca. – Din obroc.

obroci (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
obrocí, obrocésc, vb. IV (pop.) 1. a ului, a ameți, a zăpăci, a fermeca. 2. a logodi. 3. a opri de la carne, vin, tutun pe cineva. 4. a prezice.

obroci (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
obrocí (a ~) (rar) (o-bro-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. obrocésc, imperf. 3 sg. obroceá; conj. prez. 3 să obroceáscă

obrocì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
obrocì v. a fermeca, a zăpăci: cine te-a obrocit, încât să visezi deștept ? [Lit. a prezice (cf. obrocire), a ameți cu prorociri = serb. OKROK, timp fixat (din slav. REKÕ, a rosti)].

obroci (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
OBROCÍ, obrocesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A face cuiva vrăji; a fermeca. — Din obroc.