obroc (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OBRÓC s. n. v. oboroc.obroc (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)obróc (obroáce), s. n. – Porție, rație, tain.
Sl. obroku „leafă” (Miklosich,
Slaw. Elem., 33; Cihac, II, 223),
cf. sb.,
cr.,
slov.,
ceh.,
pol. obrok „rație”,
mag. abrak „furaj”. S-a confundat cu
obroc (
var. înv. oboroc),
s. n. (măsură de capacitate pentru cereale; coș; stavilă, ecluză), din
sl. (
v. rus.)
uboruku (Cihac, II, 221; Byhan, 322; Tiktin),
cf. rus. oborog, rut. uborok, ceh. uborek, sb.,
cr. uborak. –
Der. obroci, vb. (a se prosti, a se zăpăci), în loc de *
oboroci; obrici, vb. (
Olt., a opri, a interzice), probabil pornind de la sensul de „a raționa, a limita”;
obricariță, s. f. (rație);
obroceală, s. f. (zăpăceală, derută).
obroc (Dicționaru limbii românești, 1939)1) obróc n., pl.
oace (vsl.
ob-rokŭ, promisiune, stipendiŭ, d.
rešti-rekon, a vorbi, a zice; sîrb.
obrok, „porțiune”, bg. „dar”, rut. rus. „leafă, tain”; ung.
abrak, nutreț, orz. V.
no-roc, pro-roc).
Vechĭ. Porțiune de mîncare, tain. Apanaj. – Și
oboroc (pin confuziune cu
oboroc).
obroc (Dicționaru limbii românești, 1939)2) obróc, V.
oboroc.obroc (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)obróc, obroace, s.n. – Ofrandă, plată (Memoria 2001). – Din sl. obrokǔ „leafă” (DER).
obroc (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!obróc (o-broc) / oboróc (
înv.,
pop.)
s. n.,
pl. obroáce/ oboroáceobroc (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)obroc n.
1. baniță:
obroc de ovăz; fig.
a pune lumina sub obroc, a ascunde oamenilor adevărul;
2. obricariță. [Rut. OBROK, porție; sensul 1 prin confuziune cu
oboroc].
obroc (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)OBRÓC, obroace, s. n. 1. (În Evul Mediu, în Țara Românească și în Moldova) Danie.
2. Măsură de capacitate de 44 (obrocul mare) sau de 22 de ocale (obrocul mic), folosită în trecut. ♦ Vas mare de formă cilindrică, larg la gură, făcut de obicei din scoarță de tei, care servește ca unitate de măsură pentru cereale sau-pentru păstrarea și transportul acestora; conținutul acestui vas. ◊
Expr. A. pune (sau
a ascunde, a ține etc.)
ceva sub obroc = a feri ceva de văzul lumii, a ține ascuns, a ascunde bine ceva.
3. Coș de nuiele fară fund cu care se prind peștii. [
Var.:
oboróc s. n.] — Din
ucr. uborok.