obscura (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OBSCURÁ, obscurez, vb. I.
Tranz. 1. A face să devină obscur (
1); a întuneca.
2. A face să devină neclar, greu de priceput, de neînțeles. – Din
fr. obscur.obscura (Dicționar de neologisme, 1986)OBSCURÁ vb. I. tr., refl. A face obscur; a (se) întuneca. [Cf. it.
obscurare].
obscura (Marele dicționar de neologisme, 2000)OBSCURÁ vb. tr. 1. a face să devină obscur; a întuneca. 2. a face să devină neclar. (< it.
obscurare)
obscura (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)OBSCURÁ, obscurez, vb. I
Tranz. 1. A face să devină obscur
(1); a întuneca.
2. A face să devină neclar, greu de priceput, de neînțeles. — Din
obscur.