obscurantism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OBSCURANTÍSM s. n. Stare de înapoiere culturală; atitudine ostilă, refractară față de tot ce reprezintă progres. – Din
fr. obscurantisme.obscurantism (Dicționar de neologisme, 1986)OBSCURANTÍSM s.n. Stare de înapoiere culturală. ♦ Atitudine ostilă, retrogradă față de răspândirea culturii și a progresului în mase. [< fr.
obscurantisme].
obscurantism (Marele dicționar de neologisme, 2000)OBSCURANTÍSM s. n. stare de înapoiere culturală. ◊ atitudine ostilă față de răspândirea științei și culturii. (< fr.
obscurantisme)
obscurantism (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)obscurantísm s. n.obscurantism (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)obscurantism n. sistema obscurantiștilor de a cufunda neamul omenesc în neștiință și superstițiune.
obscurantism (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)OBSCURANTÍSM s. n. Stare de înapoiere culturală; atitudine ostilă, refractară față de tot ce reprezintă progres. — Din
fr. obscurantisme.