împăciuitorist (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎMPĂCIUITORÍST, -Ă, împăciuitoriști, -ste, adj.,
s. m. și
f. (Persoană) care manifestă împăciuitorism, care practică împăciuitorismul; conciliator. [
Pr.:
-du-i-] –
Împăciuitor +
suf. -ist.