împăciuitorist (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎMPĂCIUITORÍST, -Ă, împăciuitoriști, -ste, adj.,
s. m. și
f. (Persoană) care manifestă împăciuitorism, care practică împăciuitorismul; conciliator. [
Pr.:
-du-i-] –
Împăciuitor +
suf. -ist.împăciuitorist (Marele dicționar de neologisme, 2000)ÎMPĂCIUITORÍST, -Ă adj., s. m. f. (cel) care practică împăciuitorismul. (după rus.
primiritelnii)
împăciuitorist (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)împăciuitoríst (-ciu-i-) adj. m.,
s. m.,
pl. împăciuitoríști; adj. f.,
s. f. împăciuitorístă, pl. împăciuitoríste