împăciui (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎMPĂCIUÍ, împăciuiesc, vb. IV.
Tranz. și
refl. recipr. (Rar) A convinge pe cineva să facă pace sau a face pace cu cineva; a (se) împăca (
1). [
Pr.:
-ciu-i-] –
În + pace +
suf. -ui.