emoționant (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)EMOȚIONÁNT, -Ă, emoționanți, -te, adj. Care emoționează; mișcător, tulburător. [
Pr.:
-ți-o-] – Din
fr. émotionnant.emoționant (Dicționar de neologisme, 1986)EMOȚIONÁNT, -Ă adj. Care emoționează; tulburător, mișcător. [Pron.
-ți-o-, pl.
-nți, -nte. / cf. it.
emozionante].
emoționant (Marele dicționar de neologisme, 2000)EMOȚIONÁNT, -Ă adj. care emoționează; tulburător, mișcător. (< fr.
émotionant)
emoționant (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)emoționánt (-ți-o-) adj. m.,
pl. emoționánți; f. emoționántă, pl. emoționánteemoționant (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)EMOȚIONÁNT, -Ă, emoționanți, -te, adj. Care emoționează; mișcător, tulburător. [
Pr.:
-ți-o-] — Din
fr. émotionnant.