emolument - explicat in DEX

emolument (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
EMOLUMÉNT, emolumente, s. n. (Livr.) Profit, avantaj. – Din lat. emolumentum, fr. émolument.

emolument (Dicționar de neologisme, 1986)
EMOLUMÉNT s.n. (Latinism) Profit, avantaj. [< lat. emolumentum, cf. fr. émolument].

emolument (Marele dicționar de neologisme, 2000)
EMOLUMÉNT s. n. 1. (jur.) parte a unei succesiuni sau a unei comunități. 2. profit, avantaj. (< fr. émolument, lat. emolumentum)

emolument (Dicționaru limbii românești, 1939)
*emolumént n., pl. e (lat. emolumentum, avantaj, folos, d. é-molo, e-mólere, a măcina tot, care vine d. mola, moară). Avantaj, profit, folos. Pl. Apuntamente, leafă.

emolument (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
emolumént s. n., pl. emoluménte

emolument (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
EMOLUMÉNT, emolumente, s. n. Profit, avantaj. — Din lat. emolumentum, fr. émolument.