emitere(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) EMÍTERE,emiteri, s. f. Faptul de a emite; emisiune (1). – V. emite.
emitere(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) emítere s. f., g.-d. art. emíterii; pl. emíteri
emitere(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) EMÍTERE,emiteri, s. f. Faptul de a emite. — V. emite.