emolient (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)EMOLIÉNT, -Ă, emolienți, -te, adj.,
s. n. 1. Adj. Care are proprietatea de a muia țesuturile
congestionate sau înăsprite.
2. S. n. Medicament care moaie pielea și
mucoasele.
Lanolina este un emolient. ♦ Substanță grasă folosită la finisarea produselor textile pentru a le da moliciune, suplețe și luciu. [
Pr.:
-li-ent] – Din
fr. émollient, lat. emolliens, -ntis.emolient (Dicționar de neologisme, 1986)EMOLIÉNT, -Ă adj., s.n. (Substanță) care are proprietatea de a muia și a destinde țesuturile. [Pron.
-li-ent. / < fr.
émollient, cf. lat.
emollire – a înmuia].
emolient (Marele dicționar de neologisme, 2000)EMOLIÉNT, -Ă adj., s. n. (medicament) care calmează durerea prin înmuierea țesuturilor. ◊ (substanță) folosită la finisarea produselor textile pentru a le imprima moliciune și luciu. (< fr.
émollient, lat.
emolliens)
emolient (Dicționaru limbii românești, 1939)*emoliént, -ă adj. (lat.
e-mólliens, -éntis). Care moaĭe părțile inflamate:
emplastru emolient. S. n., pl.
e. Medicament care moaĭe părțile inflamate.
emolient (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)emoliént1 adj. m. (-li-ent), pl. emoliénți; f. emoliéntă, pl. emoliénteemolient (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)emoliént2 (-li-ent) s. n.,
pl. emoliénteemolient (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)emolient a. care moaie părțile inflamate:
cataplasm emolient.emolient (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)EMOLIÉNT, -Ă, emolienți, -te, adj.,
s. n. 1. Adj. Care are proprietatea de a muia țesuturile congestionate sau înăsprite.
2. S. n. Medicament care înmoaie pielea și mucoasele.
Lanolina este un emolient. ♦ Substanță grasă folosită la finisarea produselor textile pentru a le da moliciune, suplețe și luciu. [
Pr.: -
li-ent] — Din
fr. émollient, lat. emolliens, -ntis.