emoționa - explicat in DEX

emoționa (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
EMOȚIONÁ, emoționez, vb. I. Tranz. A produce, a cauza, a provoca o emoție. ♦ Refl. A fi cuprins de o emoție. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. émotionner.

emoționa (Dicționar de neologisme, 1986)
EMOȚIONÁ vb. I. tr. A provoca, a produce o emoție. ♦ refl. A fi cuprins de emoție. [Pron. -ți-o-. / < fr. émotionner].

emoționa (Marele dicționar de neologisme, 2000)
EMOȚIONÁ vb. I. tr. a provoca o emoție. II. refl. a fi cuprins de emoție. (< fr. émotionner)

emoționa (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
emoționá (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 emoționeáză

emoționa (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
EMOȚIONÁ, emoționez, vb. I. Tranz. A produce, a cauza, a provoca o emoție; a impresiona. ♦ Refl. A fi cuprins de o emoție. [Pr.: -ți-o-] — Din fr. émotionner.

emoționà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
emoționà v. a cauza emoțiuni.