custode (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CUSTÓDE, custozi, s. m. 1. Persoană însărcinată cu paza și cu păstrarea unor bunuri (mobile).
Custode de bibliotecă. ♦ (
Jur.) Persoană însărcinată cu paza unui obiect pus sub sechestru.
2. Cuvânt sau silabă însemnată pe ultima pagină a fiecărei coli sau pe fiecare pagină, în partea dreaptă sub ultimul rând, și repetată la începutul paginii următoare, pentru a arăta ordinea colilor și a paginilor manuscriselor. – Din
fr. custode, lat. custos, -odis.custode (Dicționar de neologisme, 1986)CUSTÓDE s.m. 1. Cel care păzește sau păstrează un lucru care i-a fost încredințat. ♦ Persoană însărcinată cu paza unui obiect pus sub sechestru.
2. Cuvânt sau silabă însemnată pe ultima pagină a fiecărei coli sau pe fiecare pagină, în partea dreaptă sub ultimul rând, și repetat la începutul paginii următoare pentru a arăta ordinea colilor și a paginilor manuscriselor. [Pl.
-ozi. / cf. fr.
custode, lat.
custos, -odis – păzitor].
custode (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)custóde (custózi), s. m. –
1. Persoană însărcinată cu paza. –
2. Cuvînt care se repetă în josul paginii, în tipărirea de odinioară.
Lat. custos (
sec. XVIII). –
Der. custodie, s. f. (pază; supraveghere), din
lat. custodia (
sec. XVII);
custodia, vb. (a păstra un obiect în custodie).
custode (Marele dicționar de neologisme, 2000)CUSTÓDE s. m. 1. cel care are în grijă paza unor bunuri. 2. lucrător într-o bibliotecă având misiunea de a supraveghea eliberarea și restituirea cărților în sala de lectură. 3. cuvânt, silabă însemnată pe ultima pagină a fiecărei coli sau pe fiecare pagină, în partea dreaptă sub ultimul rând, și repetat la începutul paginii următoare pentru a arăta ordinea colilor și a paginilor manuscriselor. (< it.
custode, lat.
custos, -odis)
custode (Dicționaru limbii românești, 1939)*custóde m. (lat.
cústos, -ódis). Păzitor, funcționar supraveghetor (maĭ ales la bibliotecĭ).
custode (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)custóde s. m.,
pl. custózicustode (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)custode m.
1. intendent militar:
un custode dela palat AL.;
2. funcționar subaltern căruia îi este încredințată păstrarea unei biblioteci.
custode (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CUSTÓDE, custozi, s. m. 1. Persoană însărcinată cu paza și cu păstrarea unor bunuri (mobile).
Custode de bibliotecă. ♦ (
Jur.) Persoană însărcinată cu paza unui obiect pus sub sechestru.
2. Cuvânt sau silabă însemnată pe ultima pagină a fiecărei coli sau pe fiecare pagină, în partea dreaptă sub ultimul rând, și repetată la începutul paginii următoare, pentru a arăta ordinea colilor și a paginilor manuscriselor. — Din
fr. custode, lat. custos, -odis.