custa (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)custá, cust, vb. I (reg., înv.)
1. a trăi, a viețui, a exista; a dăinui, a dura.
2. a consta, a consista.
3. a ține în viață, a lăsa să trăiască (pe cineva).
custa (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)custá (-t, -at), vb. –
1. A fi, a exista, a trăi. –
2. A dura, a dăinui. –
3. A face să trăiască, a lăsa cu viață, a menține. –
Var. costa, cușta. –
Mr. custu, custare. Lat. constāre (Pușcariu 465; REW 2170; Pascu, I, 160; Drăganu,
Dacor., I, 309-12; DAR),
cf. sard. kustare „a se întîmpla”. Cuvînt
înv., se menține încă în
Trans. de Vest; a fost substituit, probabil prin omofonia cu
costa „a costa”. –
Der. cust, s. n. (viață, trai, existență).