chituit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CHITUÍT, -Ă, chituiți, -te, adj. Care este lipit, fixat, astupat cu chit
2. –
V. chitui.chituit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CHITUÍT, -Ă, chituiți, -te, adj. Care este lipit, fixat, astupat cu chit
2. —
V. chitui.