chitru (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CHÍTRU, chitri, s. m. 1. Arbore exotic cu flori mari, albe și cu fructe comestibile (
Citrus medica).
2. (
Impr.) Chitră. – Din
chitră.chitru (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)chítru (chítri), s. m. – Arbore exotic cu fructe comestibile (Citrus medica). –
Mr. chitru. Ngr. ϰίτρον (Murnu 13),
cf. bg. kitra, v. sb. kitarĭ (Vasmer,
Gr., 78). –
Der. chitră, s. f. (fructul chitrului);
chitri, vb. (a se cătrăni, a se înfuria, a se supăra;
Arg., a fura, a curăța de bani). Nu știm dacă
chitră, s. f. (
Arg., vînt, pîrț) și
a se chitri, vb. (
Arg., a se băși) depind de cuvintele anterioare, sau de la
sb. chitro „rapid, ca din pușcă.”
chitru (Dicționaru limbii românești, 1939)chítru m. (ngr.
kítron, lămîĭe). Pomu care face chitra (
citrus médica).
Est. Chitră.
chitru (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)chítru (chi-tru) s. m.,
art. chítrul; pl. chítri, art. chítriichitru (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)chitru m. frumos arbore spinos cu flori albe, pe dinafară roșiatice sau violete; fructele-i sunt mari, ovale, oblonge, galbene, având miezul alb și gustul acru (
Citrus medica): [Gr. mod. KITRON].
chitru (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CHÍTRU, chitri, s. m. 1. Arbore exotic cu flori mari, albe și cu fructe comestibile
(Citrus medica). 2. (
Impr.) Chitră. — Din
chitră.