chiton - explicat in DEX

chiton (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CHITÓN, chitoane, s. n. Un fel de tunică purtată în antichitate de greci. – Din fr. chiton.

chiton (Dicționar de neologisme, 1986)
CHITÓN s.n. (Ant.) Tunică lungă și strâmtă cu mâneci largi, purtată de greci pe sub himation, atât de femei cât și de bărbați. [Var. hiton s.n. / < fr., gr. chiton].

chiton (Dicționar de neologisme, 1986)
CHITÓN s.m. (Zool.) Moluscă marină cu cochilia formată din plăci articulate. [< fr. chiton].

chiton (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CHITÓN¹ s. n. (ant.) tunică lungă și strâmtă cu mâneci largi, purtată la greci de femei și bărbați, pe sub himation. (< fr. chiton, gr. khiton)

chiton (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CHITÓN² s. m. moluscă marină cu cochilia din plăci articulate. (< fr. chiton)

chiton (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
CHITON (‹ gr.) s. n. (În Grecia antică) Piesă principală a îmbrăcămintei ce consta dintr-o tunică (cămașă) din in sau lînă care se purta direct pe piele. Se prindea pe umărul stîng cu o fibulă, în talie era strîns cu un cordon și se drapa după dorință.

chiton (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
chitón s. n., pl. chitoáne

chiton (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CHITÓN, chitoane, s. n. Tunică purtată în Antichitate de greci direct pe piele, prinsă pe umărul stâng cu o fibulă și strânsă în talie cu un cordon. — Din fr. chiton.