strâns (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)STRÂNS1 s. n. Strângere. ♦ Adunare a recoltei; cules. ♦ Vremea, timpul, momentul culesului recoltei. –
V. strânge.strâns (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)STRÂNS2, -Ă, strânși, -se, adj.,
adv.,
s. f. I. Adj. 1. Legat, înfășurat bine. ♦ Întins, încordat. ♦ (Despre îmbrăcăminte) Strâmt; ajustat (pe talie). ♦
Fig. Îndârjit. ♦
Fig. (Despre relații între oameni) Trainic, puternic. ♦
Fig. (Despre felul de a gândi, de a se exprima) Coerent; concis, precis.
2. Prins, apucat, cuprins cu putere (în mâini).
3. Presat din mai multe părți; înghesuit. ♦
Rânduri strânse = rânduri dese.
4. (Despre părți ale corpului omenesc) închis sau încleștat. ◊
Expr. A fi strâns la mână sau
a fi cu mâna strânsă = a fi zgârcit; a fi cumpătat la cheltuieli, econom. ♦ Apropiat tare, lipit.
5. (Despre pânză, hârtie etc.) Înfășurat, împăturit.
6. (Despre ființe sau părți ale lor) Ghemuit, zgârcit; contractat. ◊
Expr. Cu inima strânsă = stăpânit de o emoție puternică; cu teamă.
II. Adj. 1. (Despre lucruri) Adunat la un loc; îngrămădit.
2. (Despre bani, avuții) Agonisit, economisit, acumulat.
3. Așezat la loc sigur, pus bine. ♦ Pus în ordine.
III. Adv. 1. (Indică gradul cel mai înalt al unor acțiuni)
a) Foarte tare, foarte puternic (ca să nu se mai poată desface).
b) Foarte mult, cu toată puterea.
2. În mod strict, cu strictețe, întocmai.
IV. S. f. (
Pop.) Ceea ce agonisește, adună cineva; avere; provizie, recoltă. –
V. strânge.strâns (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)strâns s. n.strâns (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)strâns n. fapta de a strânge:
strânsul bucatelor.strâns (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)STRÂNS1 s. n. Strângere. ♦ Adunare a recoltei; cules. ♦ Vremea, timpul, momentul culesului recoltei. —
V. strânge.strâns (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)STRÂNS2, -Ă, strânși, -se, adj.,
adv.,
s. f. I. Adj. 1. Legat, înfășurat bine. ♦ Întins, încordat. ♦ (Despre îmbrăcăminte) Strâmt; ajustat (pe talie). ♦
Fig. îndârjit. ♦
Fig. (Despre relații între oameni) Trainic, puternic. ♦
Fig. (Despre felul de a gândi, de a se exprima) Coerent; concis, precis.
2. Prins, apucat, cuprins cu putere (în mâini).
3. Presat din mai multe părți; înghesuit. ◊
Rânduri strânse = rânduri dese.
4. (Despre părți ale corpului omenesc) Închis sau încleștat. ◊
Expr. A fi strâns la mână sau
a fi cu mâna strânsă = a fi zgârcit; a fi cumpătat la cheltuieli, econom. ♦ Apropiat tare, lipit.
5. (Despre pânză, hârtie etc.) Înfășurat, împăturit.
6. (Despre ființe sau părți ale lor) Ghemuit, zgârcit; contractat. ♦
Expr. Cu inima strânsă = stăpânit de o emoție puternică; cu teamă.
II. Adj. 1. (Despre lucruri) Adunat la un loc; îngrămădit.
2. (Despre bani, avuții) Agonisit, economisit, acumulat.
3. Așezat la loc sigur, pus bine. ♦ Pus în ordine.
III. Adv. 1. (Indică gradul cel mai înalt al unor acțiuni):
a) Foarte tare, foarte puternic (ca să nu se mai poată desface);
b) Foarte mult, cu toată puterea.
2. În mod strict, cu strictețe, întocmai.
IV. S. f. (
Pop.) Ceea ce agonisește, adună cineva; avere; provizie, recoltă. —
V. strânge.