chitonag - explicat in DEX

chitonag (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CHITONÁG¹ subst. (Reg.) Pistil obținut din pastă de gutui. – Cf. fr. cotignac.

chitonag (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CHITONÁG², chitonage, s. n. (Rar) Unealtă cu vârf ascuțit, cu care se fac găuri în pământ pentru înfipt aracii la vie sau pentru semănatul porumbului. – Et. nec.

chitonag (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
chitonág s. m. – Dulceață de gutui. Fr. cotignac (Cihac, II, 132; DAR).

chitonag (Dicționaru limbii românești, 1939)
*1) chitonág n., pl. urĭ (met. din fr. cotignac, pv. coudougnat, d. codoing, gutuĭe. V. gutuĭe). Est. Pastă de gutuĭ (maĭ vîrtoasă de cît povidla). V. pervedea.

chitonag (Dicționaru limbii românești, 1939)
2) chitonág n., pl. e. V. chi- și pitonog.

chitonag (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
chitonág¹ (pastă de gutui) (reg.) s. n.

chitonag (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
chitonág² (unealtă) (rar) s. n., pl. chitonáge

chitonag (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
chitonag n. Mold. dulceață de gutui (= fr. cotignac).

chitonag (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CHITONÁG¹ s. n. (Reg.) Pistil obținut din pastă de gutui. — Cf. fr. cotignac.

chitonag (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CHITONÁG², chitonage, s. n. (Rar) Unealtă cu vârf ascuțit, cu care se fac găuri în pământ pentru a înfige aracii la vie sau pentru semănatul porumbului. — Et. nec.