ceatlău (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CEATLẮU, ceatlaie, s. n. (
Reg.) Bucată de lemn cu care se răsucește funia sau lanțul trecut peste o sarcină (de fân, de lemne etc.) spre a o strânge. ♦ Prăjină adăugată la inima căruței spre a înhăma încă un cal. ♦ Băț gros; bâtă, ciomag. [
Var.:
cetlắu s. n.] – Din
magh. csatló.