ceatpat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CEAT-PÁT adv. v. ceac-pac.ceatpat (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CEAT-PÁT adv. v. ceac-pac.ceatpat (Dicționaru limbii românești, 1939)ceát-pát, V.
ceac-pac.ceatpat (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)ceat-pat adv. bine-rău, printre picături:
cât știam eu nițel ceat-pat PANN. [Turc. ČAT PAT, din când în când].
ceatpat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CEAT-PÁT adv. v. ceac-pac.