ceatal (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CEATÁL s. n. Porțiune de uscat, în formă de triunghi, care provoacă difluența fluvială. –
Et. nec.ceatal (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)ceatál,
ceatále, s.n. (reg., înv.) parte a morii de vânt.
ceatal (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)ceatál (-luri), s. n. – Parte a morii de grîne, imperfect definită.
Tc. çatal „furcuță” (DAR; Ronzevalle 72). Cuvînt puțin folosit, cunoscut mai ales ca toponim, în
Dobr.ceatal (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ceatál s. n.ceatal (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CEATÁL s. n. Porțiune de uscat, în formă de triunghi, care provoacă difluența fluvială. —
Et. nec.