ceată (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CEÁTĂ, cete, s. f. 1. Grup (neorganizat) de oameni, adunați de obicei în vederea unui scop comun. ♦ (Urmat de determinări) Grămadă de animale (de același fel).
2. (În evul mediu, în Țara Românească și în Moldova) Grup de organizare specială, militară și fiscală, alcătuit din subalternii de la sate ai dregătorilor domnești; pâlc (
2), stol (
2); trupă înarmată și organizată. – Din
sl. četa.