ars (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ARS, -Ă, arși, -se, adj. 1. Distrus, mistuit de foc. ◊ (Substantivat)
Miroase a ars. ♦ Care prezintă o arsură. ◊
Expr. A sări (ca) ars = a sări repede (de surprindere, de spaimă, de indignare). ♦ Carbonizat în parte sau integral; distrus sub acțiunea unui agent corosiv, a unui acid etc.
Mâncare arsă. Stofă arsă. ♦ Care a fost supus acțiunii focului (cu un scop anumit).
Cărămidă arsă. ♦ (Despre oameni) Care are pielea înroșită, pârlită sau bășicată de soare; (despre pielea oamenilor) înroșit, pârlit sau bășicat de soare.
2. (Adesea
fig.) Uscat, pârjolit (de soare, de secetă etc.).
3. Fig. (Despre inimă, suflet etc.) Zdrobit, distrus. –
V. arde.ars (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ARS, -Ă, arși, -se, adj. 1. Distrus, mistuit de foc. ◊ (Substantivat)
Miroase a ars. ♦ Care prezintă o arsură. ♦ Stricat prin expunere prea îndelungată la acțiunea focului.
Friptură arsă. ♦ Care a fost expus acțiunii focului (cu un scop anumit).
Cărămidă arsă. ♦ (Despre obiecte) Pe care s-au trasat, cu un instrument încălzit, linii, desene etc. ♦ Înnegrit de foc, de fum etc.; pârlit, bronzat.
2. Fript. ◊
Expr. A sări (ca) ars = a sări repede (de surprindere sau de spaimă).
3. (Adesea
fig.) Ofilit, uscat.
4. Fig. (Despre inimă, suflet etc.) Zdrobit, pustiit. ♦ Fierbinte, arzător.
Ea șoptește vorbe arse (EMINESCU). ◊
Expr. A-i trece (sau
a-i da cuiva)
un fier ars prin inimă = a simți deodată o mare tulburare sufletească. –
V. arde.ars (Dicționaru limbii românești, 1939)ars, -ă adj. Nimicit de foc. Pîrlit de soare.
Fig. Întristat, dezolat, fript:
inimă arsă. Miroase a ars, miroase a lucru ars orĭ pîrlit, a incendiŭ. S. f.
Vechĭ. Olocaust.
Cu arsa (Trans.
Rar), cu toptanu.
A sări arsa, a sări grabnic (la auzu uneĭ veștĭ).
ars (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)ars a.
1. trecut sau nimicit prin foc:
casă arsă; 2. prea încălzit, prea înnegrit de căldură:
fața arsă; 3. fig. nenorocit, dezolat:
inimă arsă.ars (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ARS, -Ă, arși, -se, adj. 1. Distrus, mistuit de foc. ◊ (Substantivat)
Miroase a ars. ♦ Care prezintă o arsură. ◊
Expr. A sări (ca) ars = a sări repede (de surprindere, de spaimă, de indignare). ♦ Carbonizat în parte sau integral; distrus sub acțiunea unui agent corosiv, a unui acid etc.
Mâncare arsă. Stofă arsă. ♦ Care a fost supus acțiunii focului (cu un scop anumit).
Cărămidă arsă. ♦ (Despre oameni) Care are pielea înroșită, pârlită sau bășicată de soare; (despre pielea oamenilor) înroșit, pârlit sau bășicat de soare. ♦ Fript (cu aburi sau cu apă fierbinte).
2. (Adesea
fig.) Uscat, pârjolit (de soare, de secetă etc).
3. Fig. (Despre inimă, suflet etc.) Zdrobit, distrus. — V.
arde.