ars (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ARS, -Ă, arși, -se, adj. 1. Distrus, mistuit de foc. ◊ (Substantivat)
Miroase a ars. ♦ Care prezintă o arsură. ◊
Expr. A sări (ca) ars = a sări repede (de surprindere, de spaimă, de indignare). ♦ Carbonizat în parte sau integral; distrus sub acțiunea unui agent corosiv, a unui acid etc.
Mâncare arsă. Stofă arsă. ♦ Care a fost supus acțiunii focului (cu un scop anumit).
Cărămidă arsă. ♦ (Despre oameni) Care are pielea înroșită, pârlită sau bășicată de soare; (despre pielea oamenilor) înroșit, pârlit sau bășicat de soare.
2. (Adesea
fig.) Uscat, pârjolit (de soare, de secetă etc.).
3. Fig. (Despre inimă, suflet etc.) Zdrobit, distrus. –
V. arde.