arpentor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ARPENTÓR, arpentori, s. m. Specialist în arpentaj. – Din
fr. arpenteur.arpentor (Dicționar de neologisme, 1986)ARPENTÓR s.m. Specialist în măsurători de terenuri. [< fr.
arpenteur].
arpentor (Marele dicționar de neologisme, 2000)ARPENTÓR s. m. specialist în arpentaj. (< fr.
arpenteur)
arpentor (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ARPENTÓR, arpentori, s. m. Tehnician care se ocupă cu arpentajul. – După
fr. arpenteur.arpentor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)arpentór s. m.,
pl. arpentóriarpentor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ARPENTÓR, arpentori, s. m. Specialist în arpentaj. — Din
fr. arpenteur.