arpentaj (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ARPENTÁJ, s. n. 1. (Metodă de) întocmire a unui plan topografic prin folosirea instrumentelor de măsurat lungimi.
2. Tehnica măsurării pe teren a parcelelor cadastrale. – Din
fr. arpentage.arpentaj (Dicționar de neologisme, 1986)ARPENTÁJ s.n. Tehnica măsurării terenurilor. [< fr.
arpentage].
arpentaj (Marele dicționar de neologisme, 2000)ARPENTÁJ s. n. 1. întocmire a planurilor topografice cu ajutorul instrumentelor de măsurat lungimi. 2. tehnica măsurării și evaluării suprafețelor de teren. (< fr.
arpentage)
arpentaj (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ARPENTÁJ s. n. Tehnica măsurării pe teren a parcelelor cadastrale. –
Fr. arpentage.arpentaj (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)arpentáj s. n.arpentaj (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ARPENTÁJ s. n. 1. (Metodă de) întocmire a unui plan topografic prin folosirea instrumentelor de măsurat lungimi.
2. Tehnica măsurării pe teren a parcelelor cadastrale.
3. Evaluare a unei suprafețe de teren. — Din
fr. arpentage.