amoralitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AMORALITÁTE s. f. Atitudinea omului amoral. – Din
fr. amoralité.amoralitate (Dicționar de neologisme, 1986)AMORALITÁTE s.f. Lipsă de moralitate, nesupunere la regulile moralei. [Cf. fr.
amoralité].
amoralitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)AMORALITÁTE s. f. atitudine a omului amoral. (< fr.
amoralité)
amoralitate (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))AMORALITÁTE s. f. Atitudinea omului amoral. – După
fr. amoralité.amoralitate (Dicționaru limbii românești, 1939)*amoralitáte f. (d.
amorál. E un cuv. ibrid [!] și de prisos). Vițiu [!] de a fi amoral. Faptă amorală.
amoralitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)amoralitáte s. f.,
g.-d. art. amoralitắțiiamoralitate (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AMORALITÁTE s. f. Atitudinea omului amoral. — Din
fr. amoralité.