stângăcie - explicat in DEX

stângăcie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
STÂNGĂCÍE, stângăcii, s. f. Lipsă de îndemânare, de ușurință în mișcări, în exprimare, în comportare etc. ◊ Loc. adv. Cu stângăcie = în mod stângaci, neîndemânatic. ♦ Faptă, purtare neîndemânatică. – Stângaci + suf. -ie.

stângăcie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
stângăcíe s. f., art. stângăcía, g.-d. art. stângăcíei; (manifestări) pl. stângăcíi, art. stângăcíile

stângăcie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
stângăcie f. neîndemânare.

stângăcie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
STÂNGĂCÍE, (2) stângăcii, s. f. 1. Lipsă de îndemânare, de ușurință în mișcări, în exprimare, în comportare etc. ◊ Loc. adv. Cu stângăcie = în mod stângaci, neîndemânatic. 2. Faptă, purtare neîndemânatică. — Stângaci + suf. -ie.