MENINGOCOCCEMIE MENINGOCOCCEMIE, s. f. / meningococcemie, s. f. ; meningococc(a)emia. [ Cfr. meninx, -ingos = nu.m6ra.no foarte find; kokkos = 60060; baima, -atos = stinge.} Infectie generalizata de etiologie meningococica, caracterizata prin *sep-ticemie cu meningoooc, asociata sau nu cu "meningita cerebrospinala. Tabloul clinic include febra, semne tegumentare (eruptie purpurica) si articulare (artralgii). Sin. partial: meningo-coccie.