MENINGOCEL MENINGOCEL, :, 11. / meningocele, s. f. / meningocele. [Qr. memax, -ingos = mem6ranii foarte find; kele = h-emie., tumorO.} Ectopie (hernie) a meningelui sub forma unei forma-tiuni sacciforme, care contine LCR. Poseda un pedicul, de obi- ⢠cei impermeabil, care herniaza printr-o fisura congenitala. M. este localizat frecvent pe fata externa a cutiei craniene (fiind o forma de *encefalocel) sau intr-un segment al canalului rahidian (in care caz constituie o varietate de "spina bifida). Sin.: hidromeningocel.