zâzâi - explicat in DEX

zâzâi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ZÂZÂÍ, pers. 3 zấzâie, vb. IV. Intranz. (Despre insecte) A produce sunete caracteristice când zboară; a bâzâi, a zumzăi. – Formație onomatopeică.

zâzâi (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
ZÂZÂÍ, pers. 3 zấzâie, vb. IV. Intranz. (Despre insecte, mai ales despre muște și albine) ~. (din zâz) [def. și DLRLC]

zâzâi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
zâzâí (a ~) vb., ind. prez. 3 z'âzăie, imperf. 3 sg. zâzâiá conj. prez. să z'âzâie

zâzâi (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ZÂZÂÍ, pers. 3 zấzâie, vb. IV. Intranz. (Despre insecte) A produce sunete caracteristice când zboară; a bâzâi, a zumzâi. – Onomatopee.

zâzâi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ZÂZÂÍ, pers. 3 zấzâie, vb. IV. Intranz. (Despre insecte) A produce sunete caracteristice când zboară; a bâzâi, a zumzăi. — Formație onomatopeică.