zăbală (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ZĂBÁLĂ, zăbale, s. f. 1. Parte a căpăstrului constând dintr-o bară subțire de metal cu două brațe, prevăzute cu câte un inel mare, care se introduce în gura calului înapoia ultimilor incisivi pentru a-l struni și a-l conduce.
2. Bubuliță albicioasă molipsitoare, care apare la oameni în colțurile gurii și la vite pe buze; zăbăluță.
3. (La
pl.) Bale.
4. (La
pl.) Colțurile cărnoase ale ciocului unor pui de păsări. – Din
magh. zabola.