za (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ZA1 prep. (
Înv.) De, de la; la. – Din
sl. za.za (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ZA2, zale, s. f. 1. Fiecare dintre ochiurile unui lanț;
p. gener. (la
pl.) lanț. ♦ Lănțișor de metal întrebuințat uneori ca podoabă. ♦ Cusătură în formă de lănțișor, executată de obicei la broderii.
2. (La
pl.) Împletitură executată din inele mici de fier legate unul de altul;
p. ext. armură făcută din această împletitură, cu care se îmbrăcau oștenii în antichitate și în evul mediu, spre a se apăra de loviturile dușmanilor. [
Var.: (
reg.)
zală, zea s. f.] –
Cf. ngr. záva.za (Dicționarul limbii române literare contemporane, 1955-1957)ZA2, zále, (Mold. pl. și
zăi) s.f. și
3. Zăbală. [#Var.#: (reg.) și
zale s.f.]
za (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)za (-ale), s. f. –
1. Ochi, inel de lanț. –
2. împletitură de inele mici de fier. –
Var. zală. Mgr. ζάβα,
lat. med. zaba (Cihac, II, 712; Philippide,
Principii, 55; Philippide, II, 741; Tiktin; REW 9584). –
Der. înzăua, vb. (a se înarma, a se îmbrăca în zale).
za (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)za- –
Pref. care adaugă unor cuvinte ideea de „alături de, lîngă”.
Sl. za-, cf. Rosetti, III, 71. Practic neproductiv în
rom., se folosește numai în
zăuita, (i)zafla ‹
afla și desigur în cuvintele luate din
sl., care conțin
pref.za (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)za1 (slav.) prep.
za (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)za2 s. f., art.
záua, g.-d. art.
zálei; pl.
zále, art.
záleleza (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ZA2, zale, s. f. 1. Fiecare dintre ochiurile unui lanț;
p. ext. (la
pl.) lanț. ♦ Lănțișor de metal întrebuințat uneori ca podoabă. ♦ Cusătură de flori în formă de lănțișor, pe ie sau pe catrință.
2. (La
pl.) Țesătură făcută din inele mici de fier, legate unul de altul;
p. ext. armură făcută din această țesătură, cu care se îmbrăcau oștenii în antichitate și în evul mediu, spre a se apăra de loviturile dușmanilor. [
Var.: (
reg.)
zálă, zea s. f.] –
Comp. m. gr. zava.za (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ZA1 prep. (
Înv.) De, de la. – Slav (
v. sl. za).
za (Dicționaru limbii românești, 1939)1) za f., pl.
zale (mlat.
zaba, platoșă, de unde s´a făcut
*zavă, *zaŭă, za; mgr.
záva, alb.
zavă). Pl. Verigĭ orĭ solzĭ de fer din care se compuneaŭ vechile platoșe:
platoșă de zale. Verigĭ la harnașament orĭ la cingătoare. – La Al. o
zale (f. fără pl.). Vechĭ scris și
zea, pl.
zele, și gen.
zeliĭ d. un sing.
zeală.