uitucenie(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) UITUCÉNIE,uitucenii s. f. (Rar) Uituceală. – Uituc + suf. -enie.
uitucenie(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) UITUCÉNIE,uitucenii, s. f. (Rar) Uituceală. — Uituc + suf. -enie.