toamnă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TOÁMNĂ, toamne, s. f. Anotimp care urmează după vară și precedă iarna, cuprinzând (în emisfera boreală) intervalul dintre 23 septembrie și 22 decembrie, caracterizat prin scăderea treptată a duratei zilei, însemnate precipitații și veștejirea vegetației. ◊
Loc. adj. De toamnă = care se face sau se întâmplă toamna, care este necesar sau caracteristic acestui anotimp. ◊
Loc. adv. Astă toamnă = în toamna trecută.
La toamnă = când va veni toamna; în timpul toamnei viitoare.
De (cu) toamnă = fiind încă toamnă.
Pe (sau
în)
toamnă = când a sosit (sau când va sosi) toamna, pe timpul toamnei.
Până la toamnă = până la începutul toamnei. ♦ (Adverbial; în forma
toamna) În timpul toamnei. –
Lat. autumnus.