toaipă - explicat in DEX

toaipă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TOÁIPĂ, toaipe, s. f. (Reg.) Unealtă de dulgherie în formă de bardă sau de topor, cu care se cioplesc grinzile. – Et. nec.

toaipă (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
toáipă (-pe), s. f. – Teslă, bardă. Origine necunoscută. În Mold.

toaipă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
toáipă (reg.) (toai-) s. f., g.-d. art. toáipei; pl. toáipe

toaipă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
toaipă f. Mold. bardă dogărească. [Origină necunoscută].

toaipă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TOÁIPĂ, toaipe, s. f. (Reg.) Unealtă de dulgherie în formă de bardă sau de topor, cu care se cioplesc grinzile. — Et. nec.

toaĭpă (Dicționaru limbii românești, 1939)
toáĭpă (oaĭ o silabă) f., pl. e. Mold. Bardă mare dogărească saŭ topor foarte mare cu leafa lungă de cioplit grinzile.