stadiu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)STÁDIU, stadii, s. n. 1. Fiecare dintre perioadele distincte în evoluția unui proces istoric, social, politic etc. sau a unui fenomen din natură; fază, etapă.
2. Veche unitate de măsură pentru lungime la greci, care varia între 147 și 192 de metri. – Din
fr. stade, lat. stadium.stadiu (Dicționar de neologisme, 1986)STÁDIU s.n. 1. Veche măsură pentru distanțe la greci și romani (în lungime de circa 125 de pași).
2. Etapă de dezvoltare în timp a unui fenomen, a unui proces; fază. [Pron.
-diu, pl.
-ii. / < lat.
stadium, cf. fr.
stade].
stadiu (Marele dicționar de neologisme, 2000)STÁDIU s. n. etapă de dezvoltare în timp a unui fenomen, proces etc.; fază. (< fr.
stade, lat.
stadium, germ.
Stadium)
stadiu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)stádiu (etapă) [
diu pron. diu]
s. n.,
art. stádiul; pl. stádii, art. stádiile (-di-i-)stadiu (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)stadiu n.
1. arenă de alergat;
2. măsură itinerară (vr’o 185 m.) la Grecii antici;
3. fig. grad de intensitate, starea unui lucru.
stadiŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)*stádiŭ n. (vgr.
stádion. V.
spațiŭ). La vechiĭ Grecĭ, o măsură itinerară (cam 185 m.). Loc de alergare, lung de un stadiŭ, unde se întreceaŭ la fugă și făceaŭ și alte exercitiĭ:
stadiŭ olimpic. Alergătură în stadiŭ.
Fig. Grad, treaptă a uneĭ evolutiunĭ:
stadiile uneĭ cariere, uneĭ boale.stadiu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)STÁDIU, stadii, s. n. 1. Fiecare dintre perioadele distincte în evoluția unui proces istoric, social, politic etc. sau a unui fenomen din natură; fază, etapă.
2. Veche unitate de măsură pentru lungime la greci, care varia între 147 și 192 de metri. — Din
fr. stade, lat. stadium.