stadion (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)STADIÓN, stadioane, s. n. Teren amenajat pentru competiții sportive, cu tribune pentru spectatori. ♦ Spectatorii aflați în tribune, la o competiție sportivă. [
Pr.:
-di-on] – Din
germ. Stadion.stadion (Dicționar de neologisme, 1986)STADIÓN s.n. Teren vast (înconjurat cu tribune pentru spectatori), special amenajat pentru desfășurarea competițiilor sportive. [Pron.
-di-on. / < germ.
Stadion].
stadion (Marele dicționar de neologisme, 2000)STADIÓN s. n. teren, cu tribune pentru spectatori, amenajat pentru desfășurarea competițiilor sportive. (< germ.
Stadion)
stadion (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)stadión (-di-on) s. n.,
pl. stadioánestadion (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)STADIÓN, stadioane, s. n. Teren amenajat pentru competiții sportive, cu tribune pentru spectatori. ♦ Spectatorii aflați în tribune, la o competiție sportivă. [
Pr.: -
di-on] — Din
germ. Stadion.