stadimetrie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)STADIMETRÍE s. f. Operație topografică pentru întocmirea planurilor și a hărților, în care distanțele terestre se determină pe cale optică. – Din
fr. stadimétrie.stadimetrie (Dicționar de neologisme, 1986)STADIMETRÍE s.f. Măsurare indirectă a distanțelor cu ajutorul tahimetrului și al stadiei; tahimetrie. [Gen.
-iei. / < fr.
stadiométrie].
stadimetrie (Marele dicționar de neologisme, 2000)STADIMETRÍE s. f. măsurare indirectă a distanțelor cu ajutorul tahimetrului și al stadiei, pentru întocmirea planurilor și a hărților; taheometrie. (< fr.
stadimétrie)
stadimetrie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)stadimetríe (-me-tri-) s. f.,
art. stadimetría, g.-d. stadimetríi, art. stadimetríeistadimetrie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)STADIMETRÍE s. f. Operație topografică pentru întocmirea planurilor și a hărților, în care distanțele terestre se determină pe cale optică. — Din
fr. stadimétrie.