scurtcircuit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SCURTCIRCUÍT, scurtcircuite, s. n. 1. Legătură electrică între două puncte ale unei rețele sau instalații, având o rezistență foarte mică.
2. Fenomen fizic care constă în întreruperea accidentală a curentului electric într-o rețea sau o instalație prin stabilirea unui scurtcircuit (
1). –
Scurt +
circuit (după
fr. court-circuit).
scurtcircuit (Dicționar de neologisme, 1986)SCURTCIRCUÍT s.n. Legătură electrică cu rezistență aproape nulă stabilită între două puncte ale unui circuit electric între care există o diferență de potențial. [Pron.
-cu-it. / <
scurt +
circuit, după fr.
courtcircuit].
scurtcircuit (Marele dicționar de neologisme, 2000)SCURTCIRCUÍT s. n. 1. legătură electrică cu rezistență aproape nulă stabilită între două puncte ale unei rețele sau instalații ce au o rezistență foarte mică. 2. întrerupere accidentală a curentului electric într-o rețea sau instalație. (după fr.
court-circuit)
scurtcircuit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)scurtcircuít (scurt-cir-) s. n.,
pl. scurtcircuítescurtcircuit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SCURTCIRCUÍT, scurtcircuite, s. n. 1. Legătură electrică între două puncte ale unei rețele sau instalații, având o rezistență foarte mică.
2. Fenomen fizic care constă în întreruperea accidentală a curentului electric într-o rețea sau instalație prin stabilirea unui scurtcircuit (
1). —
Scurt +
circuit (după
fr. court-circuit).