scurtcircuita (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SCURTCIRCUITÁ, scurtcircuitez, vb. I.
Tranz. și
refl. A (se) produce un scurtcircuit (
2). [
Pr.:
-cu-i-] – Din
scurtcircuit (după
fr. court-circuiter).scurtcircuita (Dicționar de neologisme, 1986)SCURTCIRCUITÁ vb. I. tr. A pune în scurtcircuit o porțiune dintr-un circuit electric. [<
scurtcircuit].
scurtcircuita (Marele dicționar de neologisme, 2000)SCURTCIRCUITÁ vb. tr., refl. a (se) realiza un scurtcircuit. (după fr.
court-circuiter)
scurtcircuita (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)scurtcircuitá (a ~) (scurt-cir-cu-i-) vb.,
ind. prez. 3
scurtcircuiteázăscurtcircuita (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SCURTCIRCUITÁ, scurtcircuitez, vb. I.
Tranz. și
refl. A (se) produce un scurtcircuit (
2). [
Pr.: -
cu-i-] — Din
scurtcircuit (după
fr. court-circuiter).