scurtcircuitare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SCURTCIRCUITÁRE, scurtcircuitări, s. f. Acțiunea de
a (se) scurtcircuita. [
Pr.:
-cu-i-] –
V. scurtcircuita.scurtcircuitare (Dicționar de neologisme, 1986)SCURTCIRCUITÁRE s.f. Acțiunea de a scurtcircuita și rezultatul ei; legătură prin scurtcircuit. [<
scurtcircuita].
scurtcircuitare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)scurtcircuitáre (scurt-cir-cu-i-) s. f.,
g.-d. art. scurtcircuitắrii; pl. scurtcircuitắriscurtcircuitare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SCURTCIRCUITÁRE, scurtcircuitări, s. f. Acțiunea de
a (se) scurtcircuita. [
Pr.: -
cu-i-] —
V. scurtcircuita.