scurmat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SCURMÁT, -Ă, scurmați, -te, adj. (Despre pământ) Care este răscolit la suprafață. ♦ (
Fig.) Iritat. –
V. scurma.scurmat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SCURMÁT, -Ă, scurmați, -te, adj. (Despre pământ) Care este răscolit la suprafață. ♦ (
Fig.) Iritat. —
V. scurma.